În ultima perioadă de timp, problema atacurilor raider a devenit o chestiune foarte discutată în Republica Moldova, atît de către mass-media, cît şi de către simplii cetăţeni.
Discuţiile menţionate au luat o asemenea amploare, încît au trezit reacţii din partea Guvernului, audieri în Parlament şi chiar discuţii în cadrul Consiliului Suprem de Securitate, convocat în legatură cu această problemă de către preşedintele ţării.
Astfel, cuvîntul raider a devenit pentru simplul cetăţean ceva cu atît mai îngrozitor, cu cît este mai neînţeles. Fără a ține cont de faptul că problema este atît de dezbătută în societate, puţini dintre juriştii practicieni au venit cu o analiză juridică sau măcar o simplă explicaţie pe marginea fenomenului denumit „raider”.
Pornind de la aceste considerente, am hotărît să fac o mică analiză a fenomenului în cauză.
Aşadar, o definiţie a sintagmei “atac raider” lipseşte cu desăvîrşire în actele legislative ale Republicii Moldova, însuşi cuvîntul, provenind de la cuvintul englez “raid”, care în traducere ar înseamna o incursiune, un atac subit sau o invazie.
O definiţie, adecvată şi acceptată de practicienii domeniului juridic ar fi următoarea: Atacul raider – este instituirea controlului deplin asupra unei companii, atît în sens fizic, cît şi în sens juridic, împotriva voinței conducătorilor și / sau proprietarilor acesteia.
Ca sa nu confundăm lucrurile, vreau din start să menţionez că nu în rare cazuri „atacul raider” este confundat cu procedeele numite „greenmail”. Greenmailing-ul, mai este cunoscut şi ca „şantajul corporativ” și constă dinr-un complex de acţiuni corporative întreprinse de un acţionar minoritar în scopul de a forța compania sau acționariii majoritari să procure valorile mobiliare (acţiunile) deținute de acționarul minoritar la un pret foarte ridicat.
Cu alte cuvinte, greenmailing-ul poate fi calificat ca un procedeu de extorcare elitist, care se evedenţiază prin existenţa unei cerinţe de natură patrimonială sau financiară, bazată pe drepturile pe care real le deţine un acţionar, însă cerinţele celui din urmă sînt disproporționate în raport cu aceleaşi cerinţe, dacă ar fi înaintate de o persoana care acționează cu bună-credință. Astfel, acţiunile „greenmailer”-ului ar putea fi calificate mai degrabă ca un abuz de drepturi, decît ca o infracţiune.
Fără a ține cont de faptul că „greenmailing”-ul se deosebeşte de „atacurile raider”, aceste două procedee nu în rare cazuri sînt strins legate unul de celalalt, sau chiar pot decurge unul din celălalt.
Cele din urmă sînt o temă aparte de discuţie, de aceea o să revenim la subiectul de bază – atacurile raider.
Aşadar, deosebim cîteva scheme ale „atacurilor raider”, începînd cu nişte activităţi absolut legale, care ar putea fi calificate ca un gen de afaceri şi terminînd cu activităţi pur criminale care pot fi calificate în conformitate cu prevederile legii penale.
Conform clasificării elaborate şi acceptate de majoritatea specialiştilor în domeniu, putem deosebi trei scheme ale „atacurilor raider” – „albe”, „gri” şi „negre”.
Schema „albă” este considerată una perfect legală, deoarece în cadrul acestei scheme are loc o cumpărare obişnuită a valorilor mobiliare de la acţionarii companiei în scopul obţinerii pachetului de control de acţiuni. În final, obţinerea pachetului de control le permite “raiderilor” să aleagă un consiliu al societăţii şi/sau preşedintele consiliului, loiali lor.
Schemele “gri” în sine nu sînt criminale, dar la diferite etape de punere în aplicare, pentru atingerea scopului, ar putea fi comise careva acţiuni care conţin semne constitutive ale infracţiunii. In cazul în care  aveți nevoie de consultanța unui avocat în drept penal, nu ezitați să ne contactați.
În esenţă, acestea se caracterizează, mai cu seamă, prin utilizarea lacunelor în legislaţie, comiterea unor încălcări neesenţiale ale legislaţiei şi unor încălcări, greu de dovedit din punct de vedere al probaţiunii.
Astfel, concluzionînd, se poate de spus, că schemele „gri” sînt unele semilegale, care, din cauza imperfecţiunii legislaţiei penale, balansează pe muchia dintre o faptă prejudiciabilă, pasibilă de pedeapsă, şi un litigiu civil între subiecţii antrenaţi în activitatea de antreprenoriat.
Schema „neagră” este însoţită de un spectru larg de infracţiuni, începînd cu falsificări de acte, şantaj, coruperea funcţionarilor de diferite nivele în scopul obţinerii diferitor decizii ilegale în favoarea sa şi terminînd cu acapararea cu forţa a patrimoniului prin aplicarea violenţei.
În esenţă, această schemă este una totalmente criminală, iar în acţiunile atacatorilor sînt prezente semnele constitutive ale diferitor infracţiuni prevăzute de legea penală şi cu uşurinţă pot fi calificăte ca atare.
În linii generale, în acest articol a fost dată definiţia de „atac raider”, şi descrise cele mai răspîndite scheme în conformitate cu care aceste atacuri se petrec.
În articolul următor vom discuta despre semnele care ar trebui să vă dea de bănuit că sînteţi ţinta unui atac raider şi metodele prin care puteţi sa ripostaţi atacatorilor.